urluire definitie

credit rapid online ifn

urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). verb tranzitivurlui

urluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 să urluiáscă verb tranzitivurlui

credit rapid online ifn

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă. verb tranzitivurloĭ

urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina]. verb tranzitivurluì

URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni. verb tranzitivurlui

urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl- ? verb tranzitivurluĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurluire

urluire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urluire urluirea
plural urluiri urluirile
genitiv-dativ singular urluiri urluirii
plural urluiri urluirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z