urluiálă s. f., g.-d. art. urluiélii; pl. urluiéli substantiv femininurluială
urluĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a urlui. Cereale urluite: urluĭală de ovăs [!] (Sadov. VR. 1911, 3, 337). V. pîsat. substantiv femininurluĭală
URLUIÁLĂ, urluieli, s. f. Boabe de cereale măcinate mare și întrebuințate ca hrană pentru animale. [Var.: uruiálă s. f.] – Urlui + suf. -eală. substantiv femininurluială
urluială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urluială | urluiala |
plural | urluieli | urluielile | |
genitiv-dativ | singular | urluieli | urluielii |
plural | urluieli | urluielilor |