urlui definitie

urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). verb tranzitivurlui

urluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 să urluiáscă verb tranzitivurlui

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă. verb tranzitivurloĭ

urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina]. verb tranzitivurluì

URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni. verb tranzitivurlui

urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl- ? verb tranzitivurluĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiurlui

urlui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)urlui urluire urluit urluind singular plural
urluind urluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urluiesc (să)urluiesc urluiam urluii urluisem
a II-a (tu) urluiești (să)urluiești urluiai urluiși urluiseși
a III-a (el, ea) urluiește (să)urluiai urluia urlui urluise
plural I (noi) urluim (să)urluim urluiam urluirăm urluiserăm
a II-a (voi) urluiți (să)urluiți urluiați urluirăți urluiserăți
a III-a (ei, ele) urluiesc (să)urluiască urluiau urlui urluiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z