urloi definitie

urlói (pop.) s. n., pl. urloáie substantiv neutruurloi

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă. substantiv neutruurloĭ

URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urlă. substantiv neutruurloi

urloiu n. olan. [Origină necunoscută]. substantiv neutruurloiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurloi

urloi  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urloi urloiul
plural urloaie urloaiele
genitiv-dativ singular urloi urloiului
plural urloaie urloaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z