urlet definitie

úrlet s. n., pl. úrlete substantiv neutruurlet

úrlet n., pl. e (d. a urla). Strigătu obișnuit al lupuluĭ, ĭar al cîneluĭ [!] numaĭ cînd e trist. Fig. Urlet de durere, strigăt desperat [!] de durere. substantiv neutruurlet

urlet n. 1. strigăt prelung al lupului și al câinelui; 2. fig. țipăt ascuțit și prelungit (de durere sau de mânie). substantiv neutruurlet

ÚRLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ** Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et. substantiv neutruurlet