www.ReduPedia.ro
Definitie urla - ce inseamna urla - Dex Online
Alege sensul dorit: urla - temporar urla - verb tranzitiv

urla definitie

úrlă f., pl. e (cp. cu burluĭ. V. urloĭ). Trans. sud. Tub gros care se întrebuințează la hornurĭ. Pl. Ban. Branchiĭ. V. dudă 2. temporar urlă

urlá (-lu, -át), vb.1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Lat. ulŭlāre, probabil printr-o fază *urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), cf. it. urlare, fr. hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un lat. *orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, v. aici. Der. urlător, adj. (care urlă; curent de apă); urlătoare, s. f. (cascadă); urlet, s. n. (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, s. f. (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un lat. *ululator (REW 9040) nu este necesară. verb tranzitiv urla

urlá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. úrlu, 2 sg. úrli, 3 úrlă verb tranzitiv urla

úrlu, a v. intr. (lat. pop. úrulo, -áre, disimilat din cl. ululare; it. urlare, sard. urulare, fr. hurler, cat. udolar, pg. urror. D. rom. vine ugr. urliázo, sîrb. urlati și urlikati). Scot urlete. Fig. Iron. Strig contra cuĭva, cînt prea tare: nu urla la urechea mea ! A urla de durere, a striga desperat [!] de durere. verb tranzitiv urlu

URLÁ, úrlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și nearmonios). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etc.; la pers. 3) A produce zgomote puternice; a vâjâi, a vui. – Lat. ululare. verb tranzitiv urla

a urla ca din gură de șarpe expr. a urla foarte tare. verb tranzitiv aurlacadingurădeșarpe

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului urla

urla   temporar infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urla urlare urlat urlând singular plural
urlând urlați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) 'urlu (să) 'urlu urlam urlai urlasem
a II-a (tu) 'urli (să) 'urli urlai urlași urlaseși
a III-a (el, ea) 'urlă (să) urlai urla urlă urlase
plural I (noi) urlăm (să) urlăm urlam urlarăm urlaserăm
a II-a (voi) urlați (să) urlați urlați urlarăți urlaserăți
a III-a (ei, ele) 'urlă (să) 'urle urlau urla urlaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z