urlător definitie
- Vezi aici mai multe rimeurlător
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre adjectivurlător
urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă. adjectivurlător
urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător. adjectivurlător
ÚRLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. adjectivurlător
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurlător
| urlător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | urlător | urlătorul | urlătoare | urlătoarea |
| plural | urlători | urlătorii | urlătoare | urlătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | urlător | urlătorului | urlătoare | urlătoarei |
| plural | urlători | urlătorilor | urlătoare | urlătoarelor | |