urlătoare definitie
- Vezi aici mai multe rimeurlătoare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre adjectivurlător
urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă. adjectivurlător
urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător. adjectivurlător
ÚRLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. adjectivurlător
ÚRLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. substantiv femininurlător
urlătoáre s. f., g.-d. art. urlătórii; pl. urlătóri substantiv femininurlătoare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurlătoare
| urlătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | urlătoare | urlătoarea |
| plural | urlători | urlătorile | |
| genitiv-dativ | singular | urlători | urlătorii |
| plural | urlători | urlătorilor | |