urjumă definitie

urjúmă, V. hurjumă. temporarurjumă

hurjúmă și urjúmă și (Prah.) curjúmă f., pl. e (cp. cu turc. kuršun, glonț, adică „alice, fărmăturĭ”). Munt. Trans. Fărmătură [!] de pîne [!]. Fig. Poreclă celor zgîrcițĭ (care nu lasă să se peardă [!] nicĭ măcar o fărmătură!): Măĭ hurjumă! În Mold. rar eurjúnă, pl. ĭ și e. V. hucĭum. temporarhurjumă