uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză verburina
urinà v. a scoate urina. verburinà
A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura. verbaurina
*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș. verburinez
urinat | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urinat | urinatul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | urinat | urinatului |
plural | — | — |