URINÁR, -Ă adj. (Despre organe, vase etc.) Care secretă sau evacuează urina; excretor. [< fr. urinaire]. adjectivurinar
URINÁR, -Ă adj. (despre organe, vase etc.) care secretă sau elimină urina. (< fr. urinaire) adjectivurinar
urinár adj. m., pl. urinári; f. urináră, pl. urináre adjectivurinar
URINÁR, -Ă, urinari, -e, adj. Care aparține organelor de secretare a minei, privitor la aceste organe; care are funcția de a forma, de a filtra, de a transporta și de a evacua din organism urina. – Din fr. urinaire. adjectivurinar
geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre adjectivgenito-urinar
GENÍTO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire. adjectivgenito-urinar
urinar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | urinar | urinarul | urinară | urinara |
plural | urinari | urinarii | urinare | urinarele | |
genitiv-dativ | singular | urinar | urinarului | urinare | urinarei |
plural | urinari | urinarilor | urinare | urinarelor |