URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina]. substantiv femininurină
URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu. substantiv femininurină
URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina) substantiv femininurină
urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne substantiv femininurină
*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica [!] uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat. substantiv femininurină
urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor. substantiv femininurină
URINÁ, urinez, vb. I. Intranz. A elimina urina din vezica urinară. – Din fr. uriner. substantiv femininurina
URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica minară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina. substantiv femininurină
URINÁ vb. intr. a elimina urina din vezica urinară. (< fr. uriner) verburina
uriná (a ~) vb., ind. prez. 3 urineáză verburina
urinà v. a scoate urina. verburinà
A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura. verbaurina
*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș. verburinez
urină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urină | urina |
plural | urine | urinele | |
genitiv-dativ | singular | urine | urinei |
plural | urine | urinelor |