www.ReduPedia.ro
Definitie uricar - ce inseamna uricar - Dex Online
Alege sensul dorit: uricar - substantiv masculin uricar - substantiv neutru

uricar definitie

uricár1 (persoană) s. m., pl. uricári substantiv masculin uricar

uricár2 (carte) s. n., pl. uricáre substantiv masculin uricar

uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer. substantiv masculin uricar

uricar m. scriitor de urice, logofăt. substantiv masculin uricar

Axente (Uricarul) m. scriitor domnesc de hrisoave și autorul unei Cronici despre a doua venire a lui Nicolae Mavrocordat (1711-1716). substantiv masculin axente

URICÁR, uricari, s. m., uricare, s. n. 1. S. m. Persoană însărcinată să redacteze urice2 (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. S. n. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. substantiv masculin uricar

uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer. substantiv neutru uricar

uricariu m. colecțiune de urice. substantiv neutru uricariu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului uricar

uricar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uricar uricarul
plural uricare uricarele
genitiv-dativ singular uricar uricarului
plural uricare uricarelor
uricar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uricar uricarul
plural uricare uricarele
genitiv-dativ singular uricar uricarului
plural uricare uricarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z