Alege sensul dorit: uricar -substantiv masculin uricar -substantiv neutru

uricar definitie

credit rapid online ifn

uricár1 (persoană) s. m., pl. uricári substantiv masculinuricar

uricár2 (carte) s. n., pl. uricáre substantiv masculinuricar

credit rapid online ifn

uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer. substantiv masculinuricar

uricar m. scriitor de urice, logofăt. substantiv masculinuricar

Axente (Uricarul) m. scriitor domnesc de hrisoave și autorul unei Cronici despre a doua venire a lui Nicolae Mavrocordat (1711-1716). substantiv masculinaxente

URICÁR, uricari, s. m., uricare, s. n. 1. S. m. Persoană însărcinată să redacteze urice2 (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. S. n. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. substantiv masculinuricar

uricár m. (d. uric). Vechĭ. Scriitor de urice, diac, logofăt; Axinte uricaru (pe la 1700). S. n., pl. e. Colecțiune de urice: uricaru luĭ Codrescu († 1894). V. boĭer. substantiv neutruuricar

uricariu m. colecțiune de urice. substantiv neutruuricariu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuricar

uricar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uricar uricarul
plural uricare uricarele
genitiv-dativ singular uricar uricarului
plural uricare uricarelor
uricar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uricar uricarul
plural uricare uricarele
genitiv-dativ singular uricar uricarului
plural uricare uricarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z