www.ReduPedia.ro
Definitie uric - ce inseamna uric - Dex Online
Alege sensul dorit: uric - adjectiv uric - substantiv neutru

uric definitie

úric (-ce), s. n.1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar). adjectiv uric

ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique]. adjectiv uric

ÚRIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique) adjectiv uric

!úric1 adj. m., pl. urici; f. urică, pl. urice adjectiv uric

uríc2 s. n., pl. uríce adjectiv uric

1) úric n., pl. e (ung. örök, perpetuŭ, ereditar, moștenire, d. vsl. u-rokŭ, sentență, pensiune, stipendiŭ; ceh. úrok, contract, pensiune, urék, moșie. V. so-roc). Vechĭ. Moștenire (Ps. S.). Moșie de vecĭ. Hrisov, document, act. Azĭ. Trans. Ban. De uric, perpetuŭ, de vecĭ, pe tot-de-a-ună (dăruit, moștenit). V. hrisov, ohabnic. adjectiv uric

2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm [!] și care se află în urina omuluĭ și constitue [!] masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor. adjectiv uric

uric n. 1. donațiune de moșie făcută de Domn particularilor sau mănăstirilor; 2. actul unei asemenea donațiuni; 3. hrisov, document vechiu. [Ung. ÖRÖK, perpetuitate]. adjectiv uric

ÚRIC1 adj. (în sintagma) Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. – Din fr. urique. adjectiv uric

ÚRIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique) substantiv neutru uric

ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique]. substantiv neutru uric

1) úric n., pl. e (ung. örök, perpetuŭ, ereditar, moștenire, d. vsl. u-rokŭ, sentență, pensiune, stipendiŭ; ceh. úrok, contract, pensiune, urék, moșie. V. so-roc). Vechĭ. Moștenire (Ps. S.). Moșie de vecĭ. Hrisov, document, act. Azĭ. Trans. Ban. De uric, perpetuŭ, de vecĭ, pe tot-de-a-ună (dăruit, moștenit). V. hrisov, ohabnic. substantiv neutru uric

2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm [!] și care se află în urina omuluĭ și constitue [!] masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor. substantiv neutru uric

URÍC2, urice, s. n. 1. (în Evul Mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. substantiv neutru uric

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului uric

uric   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'uric 'uricul 'urică 'urica
plural 'urici 'uricii 'urice 'uricele
genitiv-dativ singular 'uric 'uricului 'urice 'uricei
plural 'urici 'uricilor 'urice 'uricelor
uric   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uric uricul
plural urice uricele
genitiv-dativ singular uric uricului
plural urice uricelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z