Alege sensul dorit: uric -adjectiv uric -substantiv neutru

uric definitie

credit rapid online ifn

ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique]. adjectivuric

ÚRIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique) adjectivuric

credit rapid online ifn

úric (-ce), s. n.1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar). adjectivuric

!úric1 adj. m., pl. urici; f. urică, pl. urice adjectivuric

uríc2 s. n., pl. uríce adjectivuric

1) úric n., pl. e (ung. örök, perpetuŭ, ereditar, moștenire, d. vsl. u-rokŭ, sentență, pensiune, stipendiŭ; ceh. úrok, contract, pensiune, urék, moșie. V. so-roc). Vechĭ. Moștenire (Ps. S.). Moșie de vecĭ. Hrisov, document, act. Azĭ. Trans. Ban. De uric, perpetuŭ, de vecĭ, pe tot-de-a-ună (dăruit, moștenit). V. hrisov, ohabnic. adjectivuric

2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm [!] și care se află în urina omuluĭ și constitue [!] masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor. adjectivuric

uric n. 1. donațiune de moșie făcută de Domn particularilor sau mănăstirilor; 2. actul unei asemenea donațiuni; 3. hrisov, document vechiu. [Ung. ÖRÖK, perpetuitate]. adjectivuric

ÚRIC1 adj. (în sintagma) Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. – Din fr. urique. adjectivuric

ÚRIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique) substantiv neutruuric

ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique]. substantiv neutruuric

1) úric n., pl. e (ung. örök, perpetuŭ, ereditar, moștenire, d. vsl. u-rokŭ, sentență, pensiune, stipendiŭ; ceh. úrok, contract, pensiune, urék, moșie. V. so-roc). Vechĭ. Moștenire (Ps. S.). Moșie de vecĭ. Hrisov, document, act. Azĭ. Trans. Ban. De uric, perpetuŭ, de vecĭ, pe tot-de-a-ună (dăruit, moștenit). V. hrisov, ohabnic. substantiv neutruuric

2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm [!] și care se află în urina omuluĭ și constitue [!] masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor. substantiv neutruuric

URÍC2, urice, s. n. 1. (în Evul Mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. substantiv neutruuric

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuric

uric  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'uric 'uricul
plural 'urici 'uricii
genitiv-dativ singular 'uric 'uricului
plural 'urici 'uricilor
uric  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'uric 'uricul 'urică 'urica
plural 'urici 'uricii 'urice 'uricele
genitiv-dativ singular 'uric 'uricului 'urice 'uricei
plural 'urici 'uricilor 'urice 'uricelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z