uriáș (-și), s. m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (Adj.) Gigantic, colosal. – Var. urieș. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieșesc, adj. (gigantic); urieșiță, s. f. (Trans., femeie uriașă). substantiv masculin și femininuriaș
uriáș (-ri-aș) adj. m., s. m., pl. uriáși; adj. f., s. f. uriáșă, art. uriáșa, g.-d. art. uriáșei, pl. uriáșe substantiv masculin și femininuriaș
uriáș m. (ung. óriás, id.). Gigant, colos, om foarte înalt și robust. – Ca adj e fals. V. urieșesc, titan și jidov 2. substantiv masculin și femininuriaș
uriaș m. om de stat peste măsură de înalt: uriașii poartă adesea nume de popoare (arap, jidov, tătar). [Ung. ORIÁS]. ║ a. gigantic: munți uriași. substantiv masculin și femininuriaș
URIÁȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj fabulos din basme cu înfățișare omenească, de dimensiuni gigantice. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții enorme, cu mult peste medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás. substantiv masculin și femininuriaș
Uriașa f. V. Jidova. substantiv masculin și femininuriașa
Uriași (Munții) m. pl. sau Riesengebirge, massiv între Silezia și Boemia, din care pornește Elba. substantiv masculin și femininuriași
Jidova (Cetatea) f. sau Uriașa, ruină veche, lângă Câmpulung, într’o câmpie închisă între dealuri. substantiv masculin și femininjidova
uriaș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uriaș | uriașul | uriașă | uriașa |
plural | uriași | uriașii | uriașe | uriașele | |
genitiv-dativ | singular | uriaș | uriașului | uriașe | uriașei |
plural | uriași | uriașilor | uriașe | uriașelor |