urgisit definitie
- Vezi aici mai multe rimeurgisit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusit
URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (înv.; adesea substantivat) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi. adjectivurgisit
urgisí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 să urgiseáscă verb tranzitivurgisi
urgisì v. 1. a urî tare, a detesta; 2. a lăsa în părăsire: a urgisit copilul într’o pădure; 3. pop. a exila: l’a urgisit departe în lume. [Gr. bizantin ORGHIZOMAI (prin mijlocirea aoristului)]. verb tranzitivurgisì
URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. Refl. (înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie). verb tranzitivurgisi
urgisésc v. tr. (d. urgie, după ngr. orgizo, aor. órgisa, înfuriĭ). Daŭ urgiiĭ, oropsesc, nu maĭ ĭubesc, nu vreaŭ să maĭ văd. Dizgrațiez, depărtez, exilez: Aŭgust l-a urgisit pe Ovidiŭ la Tomi. L. V. Înfuriĭ, fac să se înfurie (Bibl. 1688). V. refl. Mă înfuriĭ. V. intr. A urgisi peste cineva. – L. V. și (în)urghisesc (după ngr.), exilez. verb tranzitivurgisesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurgisit
| urgisit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | urgisit | urgisitul | urgisită | urgisita |
| plural | urgisiți | urgisiții | urgisite | urgisitele | |
| genitiv-dativ | singular | urgisit | urgisitului | urgisite | urgisitei |
| plural | urgisiți | urgisiților | urgisite | urgisitelor | |