www.ReduPedia.ro
Definitie urgisit - ce inseamna urgisit - Dex Online

urgisit definitie

URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (înv.; adesea substantivat) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi. adjectiv urgisit

urgisí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 să urgiseáscă verb tranzitiv urgisi

urgisì v. 1. a urî tare, a detesta; 2. a lăsa în părăsire: a urgisit copilul într’o pădure; 3. pop. a exila: l’a urgisit departe în lume. [Gr. bizantin ORGHIZOMAI (prin mijlocirea aoristului)]. verb tranzitiv urgisì

URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. Refl. (înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie). verb tranzitiv urgisi

urgisésc v. tr. (d. urgie, după ngr. orgizo, aor. órgisa, înfuriĭ). Daŭ urgiiĭ, oropsesc, nu maĭ ĭubesc, nu vreaŭ să maĭ văd. Dizgrațiez, depărtez, exilez: Aŭgust l-a urgisit pe Ovidiŭ la Tomi. L. V. Înfuriĭ, fac să se înfurie (Bibl. 1688). V. refl. Mă înfuriĭ. V. intr. A urgisi peste cineva. – L. V. și (în)urghisesc (după ngr.), exilez. verb tranzitiv urgisesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului urgisit

urgisit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urgisit urgisitul urgisi urgisita
plural urgisiți urgisiții urgisite urgisitele
genitiv-dativ singular urgisit urgisitului urgisite urgisitei
plural urgisiți urgisiților urgisite urgisitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z