www.ReduPedia.ro
Definitie urgisire - ce inseamna urgisire - Dex Online

urgisire definitie

urgisíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri substantiv feminin urgisire

URGISÍRE, urgisiri, s. f. (înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi. substantiv feminin urgisire

urgisí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 să urgiseáscă verb tranzitiv urgisi

urgisì v. 1. a urî tare, a detesta; 2. a lăsa în părăsire: a urgisit copilul într’o pădure; 3. pop. a exila: l’a urgisit departe în lume. [Gr. bizantin ORGHIZOMAI (prin mijlocirea aoristului)]. verb tranzitiv urgisì

URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. Refl. (înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie). verb tranzitiv urgisi

urgisésc v. tr. (d. urgie, după ngr. orgizo, aor. órgisa, înfuriĭ). Daŭ urgiiĭ, oropsesc, nu maĭ ĭubesc, nu vreaŭ să maĭ văd. Dizgrațiez, depărtez, exilez: Aŭgust l-a urgisit pe Ovidiŭ la Tomi. L. V. Înfuriĭ, fac să se înfurie (Bibl. 1688). V. refl. Mă înfuriĭ. V. intr. A urgisi peste cineva. – L. V. și (în)urghisesc (după ngr.), exilez. verb tranzitiv urgisesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului urgisire

urgisire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urgisire urgisirea
plural urgisiri urgisirile
genitiv-dativ singular urgisiri urgisirii
plural urgisiri urgisirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z