urgisire definitie

credit rapid online ifn

urgisíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri substantiv femininurgisire

URGISÍRE, urgisiri, s. f. (înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi. substantiv femininurgisire

credit rapid online ifn

urgisí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 să urgiseáscă verb tranzitivurgisi

urgisì v. 1. a urî tare, a detesta; 2. a lăsa în părăsire: a urgisit copilul într’o pădure; 3. pop. a exila: l’a urgisit departe în lume. [Gr. bizantin ORGHIZOMAI (prin mijlocirea aoristului)]. verb tranzitivurgisì

URGISÍ, urgisesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A provoca cuiva mari neplăceri, nedreptăți, persecuții. 2. Refl. (înv.) A se mânia, a se înfuria. – Din ngr. orghízome (după urgie). verb tranzitivurgisi

urgisésc v. tr. (d. urgie, după ngr. orgizo, aor. órgisa, înfuriĭ). Daŭ urgiiĭ, oropsesc, nu maĭ ĭubesc, nu vreaŭ să maĭ văd. Dizgrațiez, depărtez, exilez: Aŭgust l-a urgisit pe Ovidiŭ la Tomi. L. V. Înfuriĭ, fac să se înfurie (Bibl. 1688). V. refl. Mă înfuriĭ. V. intr. A urgisi peste cineva. – L. V. și (în)urghisesc (după ngr.), exilez. verb tranzitivurgisesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurgisire

urgisire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urgisire urgisirea
plural urgisiri urgisirile
genitiv-dativ singular urgisiri urgisirii
plural urgisiri urgisirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z