URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent]. adjectivurgenta
urgentá (a ~) vb., ind. prez. 3 urgenteáză verb tranzitivurgenta
URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent. verb tranzitivurgenta
*urgentéz v. tr. (d. urgent). Rar. Grăbesc. verb tranzitivurgentez
urgentat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | urgentat | urgentatul | urgentată | urgentata |
plural | urgentați | urgentații | urgentate | urgentatele | |
genitiv-dativ | singular | urgentat | urgentatului | urgentate | urgentatei |
plural | urgentați | urgentaților | urgentate | urgentatelor |