urgentare definitie
- Vezi aici mai multe rimeurgentare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta]. substantiv femininurgentare
urgentáre s. f., g.-d. art. urgentắrii; pl. urgentắri substantiv femininurgentare
URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta. substantiv femininurgentare
URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent]. verb tranzitivurgenta
urgentá (a ~) vb., ind. prez. 3 urgenteáză verb tranzitivurgenta
URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A face ca o acțiune să se săvârșească mai repede; a accelera, a grăbi. – Din urgent. verb tranzitivurgenta
*urgentéz v. tr. (d. urgent). Rar. Grăbesc. verb tranzitivurgentez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurgentare
| urgentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | urgentare | urgentarea |
| plural | urgentări | urgentările | |
| genitiv-dativ | singular | urgentări | urgentării |
| plural | urgentări | urgentărilor | |