URETRO- v. uretră. invariabil uretro
URETR(O)-, -URETRÍE elem. „uretră”. (< fr. urétr/o/-, -uréthrie, cf. gr. ourethra) invariabil uretro
URÉTRĂ s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinară în afară. // (În forma uretr-, uretro-) Element prin de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uretră”, „uretral”. [Var. uretru s.n. / < fr. urètre, cf. gr. ourethra]. substantiv feminin uretră
URÉTRĂ s. f. conduct prin care se elimină, în afară, urina din vezica urinară. (< fr. urétre) substantiv feminin uretră
urétră (-re-tră) s. f., g.-d. art. urétrei; pl. urétre substantiv feminin uretră
*urétră f., pl. e (vgr. uréthra). Anat. Canalu urinar. substantiv feminin uretră
URÉTRĂ, uretre, s. f. Canal membranos prin care circulă urina de la vezica urinară la exterior. [Var.: urétru s. n.] – Din fr. urètre. substantiv feminin uretră