URETER- v. uretero-. substantiv neutruureter
URETÉR s.n. Fiecare dintre cele două canale care leagă rinichii cu vezica urinară. [< fr. uretère, cf. gr. oureter]. substantiv neutruureter
URETÉR1 s. n. conduct pereche care leagă rinichii de vezica urinară. (< fr. urétère) substantiv neutruureter
URETER2(O)- elem. „ureter”. (< fr. urétér/o/-, cf. lat. ureter, gr. oureter) substantiv neutruureter
uretér s. n., pl. uretére substantiv neutruureter
URETÉR, uretere, s. n. Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica urinară. – Din fr. uretère. substantiv neutruureter
ureter substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ureter | ureterul |
plural | uretere | ureterele | |
genitiv-dativ | singular | ureter | ureterului |
plural | uretere | ureterelor |