URETÁN s. m. ester al acidului carbonic, hipnotic și citostatic. (< fr. uréthanne, germ. Urethan) substantiv masculinuretan
URETÁN, uretani, s. m. (Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din fr. uréthane, germ. Urethane. substantiv masculinuretan
uretan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uretan | uretanul |
plural | uretani | uretanii | |
genitiv-dativ | singular | uretan | uretanului |
plural | uretani | uretanilor |