UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – urină, haima – sânge]. substantiv femininuremie
UREMÍE s. f. creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. (< fr. urémie) substantiv femininuremie
uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. uremíei; pl. uremíi, art. uremíile substantiv femininuremie
UREMÍE, uremii, s. f. Stare toxică datorată acumulării în sânge a ureei și a altor produse toxice pe care rinichiul bolnav nu le mai poate elimina. – Din fr. urémie. substantiv femininuremie
uremie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uremie | uremia |
plural | uremii | uremiile | |
genitiv-dativ | singular | uremii | uremiei |
plural | uremii | uremiilor |