uree definitie

URÉE s.f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urină]. substantiv femininuree

URÉE s. f. substanță organică albă, cristalizată, în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. (< fr. urée) substantiv femininuree

urée s. f., art. uréea, g.-d. uree, art. uréei substantiv femininuree

URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée. substantiv femininuree