urechiúșă s. f., g.-d. art. urechiúșei; pl. urechiúșe substantiv femininurechiușă
urechĭúșă f., pl. e și ĭ. Ureche mică. Un fel de cĭupercă comestibilă numită uneorĭ și dreahlă. Trans. Alt fel de cĭupercă comestibilă numită și gălbior (cantharellus cibárius și edúlis) și alta, tot comestibilă (tremella helvelloides). V. gheabă și hrib. substantiv femininurechĭușă
URECHIÚȘĂ, urechiușe, s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă-portocalie sau roșcată (Cantharellus cibarius). ♦ (Bot.) Urechea-babei. 3. (Pop.; la pl.) Colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă. – Ureche + suf. -ușă. substantiv femininurechiușă
urechiușă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urechiușă | urechiușa |
plural | urechiușe | urechiușele | |
genitiv-dativ | singular | urechiușe | urechiușei |
plural | urechiușe | urechiușelor |