urecheálă s. f., g.-d. art. urechélii; pl. urechéli substantiv femininurecheală
URECHEÁLĂ, urecheli, s. f. Faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; p. gener. bătaie (dată unui copil). – Urechea + suf. -eală. substantiv femininurecheală
urecheală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urecheală | urecheala |
plural | urecheli | urechelile | |
genitiv-dativ | singular | urecheli | urechelii |
plural | urecheli | urechelilor |