ureádnic m. (rus. urĕádnik). Doc. 1619. Prefect orĭ administrator. substantiv masculinureadnic
| ureadnic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ureadnic | ureadnicul |
| plural | ureadnici | ureadnicii | |
| genitiv-dativ | singular | ureadnic | ureadnicului |
| plural | ureadnici | ureadnicilor | |