www.ReduPedia.ro
Definitie urduca - ce inseamna urduca - Dex Online

urduca definitie

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar. verb tranzitiv urducà

URDUCÁ vb. I v. hurduca. verb tranzitiv urduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bu­curie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I. verb tranzitiv hurduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică. verb tranzitiv hurduca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului urduca

urduca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urduca urducare urducat urducând singular plural
urducând urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urduc (să) urduc urducam urducai urducasem
a II-a (tu) urduci (să) urduci urducai urducași urducaseși
a III-a (el, ea) urdu (să) urducai urduca urducă urducase
plural I (noi) urducăm (să) urducăm urducam urducarăm urducaserăm
a II-a (voi) urducați (să) urducați urducați urducarăți urducaserăți
a III-a (ei, ele) urdu (să) urduce urducau urduca urducaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z