reduceri si promotii 2018
Definitie urduca - ce inseamna urduca - Dex Online

urduca definitie

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar. verb tranzitiv urducà

URDUCÁ vb. I v. hurduca. verb tranzitiv urduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică. verb tranzitiv hurduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bu­curie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I. verb tranzitiv hurduca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului urduca

urduca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urduca urducare urducat urducând singular plural
urducând urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urduc (să) urduc urducam urducai urducasem
a II-a (tu) urduci (să) urduci urducai urducași urducaseși
a III-a (el, ea) urdu (să) urducai urduca urducă urducase
plural I (noi) urducăm (să) urducăm urducam urducarăm urducaserăm
a II-a (voi) urducați (să) urducați urducați urducarăți urducaserăți
a III-a (ei, ele) urdu (să) urduce urducau urduca urducaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z