urduca definitie

credit rapid online ifn

urducà v. V. hurducà: cortul se urducă Ar. verb tranzitivurducà

URDUCÁ vb. I v. hurduca. verb tranzitivurduca

credit rapid online ifn

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică. verb tranzitivhurduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bu­curie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I. verb tranzitivhurduca

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiurduca

urduca  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)urduca urducare urducat urducând singular plural
urducând urducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urduc (să)urduc urducam urducai urducasem
a II-a (tu) urduci (să)urduci urducai urducași urducaseși
a III-a (el, ea) urdu (să)urducai urduca urducă urducase
plural I (noi) urducăm (să)urducăm urducam urducarăm urducaserăm
a II-a (voi) urducați (să)urducați urducați urducarăți urducaserăți
a III-a (ei, ele) urdu (să)urduce urducau urduca urducaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z