urdiniș definitie

urdiníș,-uri, s.n. – Orificiu din partea inferioară a coșului pentru albine (coșnițe) pentru circulația albinelor; atestat în Chioar (Șainelic 1986). – Din urdina (> lat. ordĭnare), cu sensul de „a alerga încoace și încolo, a merge mereu într-un loc, a umbla mult (a frecventa, a vizita); a ieși des afară (pentru sine), a avea diaree„. substantiv neutruurdiniș

urdiníș s. n., pl. urdiníșuri substantiv neutruurdiniș

urdiníș n., pl. urĭ și e (d. a urdina, a trepăda, a umbla mult, ca acoperiș d. a acoperi. Cp. cu urcelnic). Găurica pin [!] care albinele intră în stup. – Și ord- (Vs.). În Ilf. preotcă (eo dift.). V. captar. substantiv neutruurdiniș

urdiniș n. gaura stupului pe unde ies și intră albinele. [V. urdinà]. substantiv neutruurdiniș

URDINÍȘ, urdinișuri, s. n. Deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele. – Urdina + suf. -iș. substantiv neutruurdiniș