www.ReduPedia.ro
Definitie urdina - ce inseamna urdina - Dex Online

urdina definitie

úrdin, a v. intr. (lat. órdino, -áre, „a pune´n ordine, în rînd”, de unde înț. de „a merge´n ordine, a curge”). Vechĭ. Mă duc și vin mereŭ, trepăd, mă vîntur: Multă nevoĭe de Turcĭ ce urdinaŭ în sus și în jos (Let. 3, 77). Nae urdina regulat aci fiind-că nu-l stingherea nimenĭ (Ĭov. 36). Mă duc mereu la latrină, am treapăd, am diareĭe. verb urdin

urdiná (urdin, urdinát), vb.1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold. verb urdina

urdiná (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 urdínă verb urdina

urdinà v. a avea urdinare. [Vechiu-rom. urdina, a umbla des (sens păstrat încă de urdiniș) = lat. ORDINARE, a pune în ordine]. verb urdinà

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare. verb urdina

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului urdina

urdina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urdina urdinare urdinat urdinând singular plural
urdinând urdinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urdinez (să) urdinez urdinam urdinai urdinasem
a II-a (tu) urdinezi (să) urdini urdinai urdinași urdinaseși
a III-a (el, ea) urdi (să) urdinai urdina urdină urdinase
plural I (noi) urdinăm (să) urdinăm urdinam urdinarăm urdinaserăm
a II-a (voi) urdinați (să) urdinați urdinați urdinarăți urdinaserăți
a III-a (ei, ele) urdinea (să) urdineze urdinau urdina urdinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z