urdar definitie
- Vezi aici mai multe rimeurdar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurd
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudar
urdár1 (cioban) s. m., pl. urdári substantiv masculinurdar
urdár2 (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre substantiv masculinurdar
URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. substantiv masculinurdar
URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. substantiv neutruurdar
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurdar
| urdar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | urdar | urdarul |
| plural | urdari | urdarii | |
| genitiv-dativ | singular | urdar | urdarului |
| plural | urdari | urdarilor | |
| urdar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | urdar | urdarul |
| plural | urdari | urdarii | |
| genitiv-dativ | singular | urdar | urdarului |
| plural | urdari | urdarilor | |