urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre adjectivurcător
URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător. adjectivurcător
urcător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | urcător | urcătorul | urcătoare | urcătoarea |
plural | urcători | urcătorii | urcătoare | urcătoarele | |
genitiv-dativ | singular | urcător | urcătorului | urcătoare | urcătoarei |
plural | urcători | urcătorilor | urcătoare | urcătoarelor |