urbariu definitie

credit rapid online ifn

*urbár saŭ -áriŭ n., pl. iĭ, e (mlat. urbarium, cuv. uzitat maĭ ales de Germanĭ). Trans. Cadastru. substantiv neutruurbar

urbáriu (înv.) [riu pron. riu] s. n., art. urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (-ri-i-) substantiv neutruurbariu

credit rapid online ifn

urbariu n. lege feudală care regula raporturile între proprietar și colon. substantiv neutruurbariu

URBÁRIU, urbarii, s. n. (în Evul Mediu, în Transilvania) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium. substantiv neutruurbariu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurbariu

urbariu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urbariu urbariul
plural urbarii urbariile
genitiv-dativ singular urbariu urbariului
plural urbarii urbariilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z