URBANIZÁ vb. I. tr. A da un caracter urban, a citadiniza. ♦ A transforma o localitate după principiile urbanistice. [< fr. urbaniser]. verb tranzitivurbaniza
URBANIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta un caracter urban, citadin. (< fr. urbaniser) verb tranzitivurbaniza
urbanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 urbanizeáză verb tranzitivurbaniza
URBANIZÁ, urbanizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter urban, citadin. – Din fr. urbaniser. verb tranzitivurbaniza
urbaniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)urbaniza | urbanizare | urbanizat | urbanizând | singular | plural | ||
urbanizând | urbanizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | urbanizez | (să)urbanizez | urbanizam | urbanizai | urbanizasem | |
a II-a (tu) | urbanizezi | (să)urbanizezi | urbanizai | urbanizași | urbanizaseși | ||
a III-a (el, ea) | urbanizează | (să)urbanizai | urbaniza | urbaniză | urbanizase | ||
plural | I (noi) | urbanizăm | (să)urbanizăm | urbanizam | urbanizarăm | urbanizaserăm | |
a II-a (voi) | urbanizați | (să)urbanizați | urbanizați | urbanizarăți | urbanizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | urbanizează | (să)urbanizeze | urbanizau | urbanizară | urbanizaseră |