URBANÍSM s.n. 1. Urbanistică. 2. Politețe, bunăcuviință; urbanitate. ♦ Mod de viață al orășeanului. [Cf. fr. urbanisme, it. urbanismo]. substantiv neutruurbanism
URBANÍSM s. n. 1. urbanistică. 2. urbanitate. (< fr. urbanisme) substantiv neutruurbanism
urbanísm s. n. substantiv neutruurbanism
*urbanízm n., pl. e. Știința construiriĭ și conduceriĭ orașelor (cuv. creat de ingineru Clerget, Francez). substantiv neutruurbanizm
URBANÍSM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Urbanitate. – Din fr. urbanisme. substantiv neutruurbanism
urbanism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urbanism | urbanismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | urbanism | urbanismului |
plural | — | — |