uraniu definitie

URÁNIU s.n. Metal alb, dur, cu proprietăți radioactive. [Pron. -niu. / < fr. uranium]. substantiv neutruuraniu

URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium) substantiv neutruuraniu

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U substantiv neutruuraniu

*urániŭ n. (d. uran). Chim. Un corp simplu metalic care se scoate din uran. substantiv neutruuraniŭ

URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium. substantiv neutruuraniu