urangutan definitie

URANGUTÁN s.m. Maimuță mare antropomorfă, fără coadă, care trăiește în pădurile din Kalimantan și Sumatra. [Var. orangutan s.m. / < fr. orang-outan, cf. malaiez orangutan – omul pădurii]. substantiv masculinurangutan

URANGUTÁN s. m. maimuță mare antropoidă, fără coadă, din pădurile tropicale din Kalimantan și Sumatra. (< fr. orang-outan) substantiv masculinurangutan

*orangután m. (d. maleaĭezu [!] orangutan, d. orang, om, și utan, de pădurĭ). Zool. Un fel de maĭmuță mare antropomorfă din Bornéo și Sumatra. Fig. Om foarte urît. – În ainte [!] se credea că orangutanu e maĭmuța care seamănă cu omu. Dar savanțiĭ de azĭ zic că gibonu seamănă cu omu maĭ mult de cît [!] orĭ-care maĭmuță. substantiv masculinorangutan

urangután s. m., pl. urangutáni substantiv masculinurangutan

orangutan m. soiu de maimuță mare fără coadă, locuește în codrii din Borneo și din Sumatra (Simia satyrus). substantiv masculinorangutan

URANGUTÁN, urangutani, s. m. Maimuță antropoidă arboricolă, de talie mare, cu membrele anterioare foarte lungi, inteligentă și cu spiritul de imitație foarte dezvoltat, care trăiește în pădurile tropicale din Sumatra și Bomeo (Simia satyrus). [Var.: orangután s. m.] – Din fr. orang-outan. substantiv masculinurangutan