UPERCUTÁ vb. intr. a aplica adversarului un upercut. (< upercut) verbupercuta
upercutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 upercuteáză verbupercuta
UPERCUTÁ, upercutez, vb. I. Intranz. A aplica adversarului (la box) un upercut. – Din upercut. verbupercuta
upercuta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)upercuta | upercutare | upercutat | upercutând | singular | plural | ||
upercutând | upercutați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | upercutez | (să)upercutez | upercutam | upercutai | upercutasem | |
a II-a (tu) | upercutezi | (să)upercutezi | upercutai | upercutași | upercutaseși | ||
a III-a (el, ea) | upercutează | (să)upercutai | upercuta | upercută | upercutase | ||
plural | I (noi) | upercutăm | (să)upercutăm | upercutam | upercutarăm | upercutaserăm | |
a II-a (voi) | upercutați | (să)upercutați | upercutați | upercutarăți | upercutaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | upercutează | (să)upercuteze | upercutau | upercutară | upercutaseră |