www.ReduPedia.ro
Definitie unul - ce inseamna unul - Dex Online

unul definitie

un, o (izolat. únu, úna) num. (lat. ûnus, it. sp. uno, pv. fr. un, pg. um. O vine din *ună). Maĭ puțin de cît doĭ, fără păreche [!], simplu, singur, unic: un franc, un singur franc, o liră, dă-mĭ și mie una, adevăru e unu, era una (unică) la părințĭ. Întîĭu (la numerotare): pagina unu, la ceasu unu, la ora unu. S. m. Cifra care arată acest număr: un unu, doĭ unu saŭ doĭ de unu. Art. nehotărît. A venit un om, o femeĭe, inu e o plantă. Unu și unu saŭ tot unu și unu, fiecare în parte plin de merite: acest om are patru fiĭ tot unu și unu, soldațĭ unu și unu. A fi unu și jumătate (fam.), a fi priceput, șiret, viclean: era un pungaș și jumătate. Una... alta, un lucru, alt lucru: una e să fiĭ bogat, și alta să fiĭ fericit. A trage (saŭ a da) cuĭva una, a-ĭ aplica o lovitură: calu îĭ trase lupuluĭ una cu copita, cînd țĭ-oĭ da una (subînț. aĭ să te astîmperĭ). A nu avea nicĭ de unele (VR. 1925, 11-12, 317), a nu avea cele necesare. Una-doŭă... cutare, se zice cînd unu nu face saŭ nu vorbește de cît [!] despre un singur lucru, care-ĭ place: bețivu... una-doŭă... rachiŭ ! Nu cu una, cu doŭă, nu ușor, nu fără dificultate: nu-l poțĭ convinge cu una, cu doŭă. Nicĭ una, nicĭ doŭă, fără multă vorbă, fără alte formalitățĭ; nicĭ una, nicĭ doŭă, gardistu îl duse la poliție. Una ca asta, asemenea lucru: n´am maĭ auzit una ca asta. Pînă una alta, pînă să ajungem la timpu cela, pînă atuncĭ: pînă una alta, ĭa să bem un ceaĭ ! Toțĭ pînă la unu, toțĭ fără excepțiune. Știĭ una știĭ ce gîndesc eŭ ? Una adv. Împreună unit: provinciile Româniiĭ eraŭ odată despărțite, dar acuma-s una. A fi una cu cineva, a te face una cu cineva, a te uni cu el. A o ține una, a nu vorbi de cît [!] de lucru cela: acesta o ține una că vrea să plece. Într´una, mereŭ: a ploŭat într´una. Tot una, 1. acelașĭ lucru: tot una e dacă te ploŭă orĭ dacă cazĭ în apă; 2. murdar așa în cît [!] nu se maĭ distinge ce-a fost: căzuse în șanț, și, cînd s´a sculat, era tot una de noroĭ; m´am făcut tot una de făină. – În est on (dar izolat tot unu): on om. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume un

ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ține locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea și se indică prin cifrele 1 și I. ◊ (În corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Vei petrece o zi sau două.Loc. adj. Tot unul și unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fară însoțitor. Până la unul = toți, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină și valoare neutră) Întruna sau tot întruna = mereu. Expr. (Pop.) A merge una = a merge alături, nedespărțiți. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ține una (și bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpățâna în susținerea unei păreri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. (Substantivat, m.) Scrie un unu. (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă.Loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ◊ (în corelație cu „doi”, dă ideea de aproximație) Mai trăsese câte-o dușcă-două de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid ușa. 3. (Adjectival) Același, identic. Suntem la un gând amândoi. 4. (Precedat de o negație sau în propoziții negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume unu

únul pr. m. (am văzut ~, nu altul), g.-d. únuia, pl. únii; f. úna, g.-d. úneia, pl. únele, g.-d. m. și f. února articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume unul

ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale.Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (în alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (în alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând.Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume unul

NOTA UNU baston, chibrit, toiagul lui Moise. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume notaunu

*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume niciunul

rude de gradul unu expr. (deț.) deținuți din aceeași celulă, care au relații homosexuale. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume rudedegradulunu

a-și scoate ochii unul altuia expr. 1. a se certa, a se bate. 2. a-și imputa, a-și reproșa. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume așiscoateochiiunulaltuia

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume aseuitacuunochilafăinășicuunullaslănină

únu1 num. m. (am văzut ~, nu doi), g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia substantiv neutru unu

*unu2 (cifră, notă) s. m. substantiv neutru unu

*nici únu conjcț. + num. (~, nici mai mulți) substantiv neutru niciunu

unu tăiat expr. (șc.) nota șapte. substantiv neutru unutăiat

douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna; 21/XXI substantiv neutru douăzecișiunu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului unul

unul   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular 'unul 'una
plural 'unii 'unele
genitiv-dativ singular 'unuia 'uneia
plural 'unora 'unora
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z