unturós (înv.; reg.) adj. m., pl. unturóși; f. unturoásă, pl. unturoáse adjectivunturos
unsurós, -oásă adj. (d. unsoare). Uleĭos orĭ plin (mînjit) de unsoare saŭ de grăsime: măslinile-s unsuroase; mînĭ [!], haĭne unsuroase. – Vechĭ și unturos. adjectivunsuros
unturós, V. unsuros. adjectivunturos
UNTURÓS, -OÁSĂ, unturoși, -oase, adj. (înv. și reg.) Care conține multă untură sau multe grăsimi; ca untura; gras. – Untură + suf. -os. adjectivunturos
unturos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | unturos | unturosul | unturoasă | unturoasa |
plural | unturoși | unturoșii | unturoase | unturoasele | |
genitiv-dativ | singular | unturos | unturosului | unturoase | unturoasei |
plural | unturoși | unturoșilor | unturoase | unturoaselor |