untiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. untiérei; pl. untiére substantiv femininuntieră
UNTIÉRĂ, untiere, s. f. Vas în care se ține și se servește untul. [Pr.: -ti-e-] – Unt + suf. -ieră. substantiv femininuntieră
| untieră | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | untieră | untiera |
| plural | untiere | untierele | |
| genitiv-dativ | singular | untiere | untierei |
| plural | untiere | untierelor | |