unsurós adj. m., pl. unsuróși; f. unsuroásă, pl. unsuroáse adjectivunsuros
unsurós, -oásă adj. (d. unsoare). Uleĭos orĭ plin (mînjit) de unsoare saŭ de grăsime: măslinile-s unsuroase; mînĭ [!], haĭne unsuroase. – Vechĭ și unturos. adjectivunsuros
unsuros a. 1. gras și oleios: corp unsuros; 2. care produce la pipăit impresiunea unui corp gras. adjectivunsuros
UNSURÓS, -OÁSĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. – Unsoare + suf. -os. adjectivunsuros
unsuros adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | unsuros | unsurosul | unsuroasă | unsuroasa |
plural | unsuroși | unsuroșii | unsuroase | unsuroasele | |
genitiv-dativ | singular | unsuros | unsurosului | unsuroase | unsuroasei |
plural | unsuroși | unsuroșilor | unsuroase | unsuroaselor |