unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl. unsóri substantiv femininunsoare
unsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a unge (cp. cu tunsoare). Substanță de uns (ungŭent, pomadă, grăsime, uleĭ, păcură, petrol ș. a.): unsoare de mașinĭ, de ghete (cremă). V. untură. substantiv femininunsoare
UNSOÁRE, unsori, s. f. 1. Substanță grasă, uleioasă (de origine animală sau vegetală) cu care se unge ceva sau cineva sau care servește la gătit. 2. Faptul de a unge. – Uns + suf. -oare. substantiv femininunsoare
| unsoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | unsoare | unsoarea |
| plural | unsori | unsorile | |
| genitiv-dativ | singular | unsori | unsorii |
| plural | unsori | unsorilor | |