uns definitie
- Vezi aici mai multe rime uns
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu un
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu uns
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ns
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu uns
uns (înv.) s. m., pl. unși adjectivuns
ung, uns, a únge v. tr. (lat. únguere și úngere, it. úngere și úgnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper [!] cu uleĭ, grăsime, alifie, păcură ș. a.: s´a uns cu alifie, a uns osia ca să nu scîrțîĭe, a uns casa cu petrol și ĭ-a dat foc. Miruĭesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin [!] aluz. la roată ca să nu scîrțîĭe). Mituĭesc (ca să nu facă gură): l-a uns c´un pol. adjectivung
uns, -ă adj. și s. (d. ung. V. unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă. adjectivuns
UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge. adjectivuns
a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect. adjectivamergecaunceasornic
a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat. adjectivafiunscutoatealifiile
ung, uns, a únge v. tr. (lat. únguere și úngere, it. úngere și úgnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper [!] cu uleĭ, grăsime, alifie, păcură ș. a.: s´a uns cu alifie, a uns osia ca să nu scîrțîĭe, a uns casa cu petrol și ĭ-a dat foc. Miruĭesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin [!] aluz. la roată ca să nu scîrțîĭe). Mituĭesc (ca să nu facă gură): l-a uns c´un pol. verb tranzitivung
unge, ung v. t. a mitui, a da bacșiș verb tranzitivunge
únge (-g, -ns), vb. – 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl. ung, unș, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s. f. (acțiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf. unt, untură. verb tranzitivunge
únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns verb tranzitivunge
unge v. 1. a freca cu uleiu sau cu o materie grasă; 2. a freca cu uleiu sfințit. 3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE]. verb tranzitivunge
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere. verb tranzitivunge
a unge (pe cineva) cu miere expr. v. unge verb tranzitivaunge
a unge bine (pe cineva) expr. a bate zdravăn (pe cineva) verb tranzitivaungebine
a unge osia expr. v. unge verb tranzitivaungeosia
a se unge pe gât expr. a bea verb tranzitivaseungepegât
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuns
| uns adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 'uns | 'unsul | 'unsă | 'unsa |
| plural | 'unși | 'unșii | 'unse | 'unsele | |
| genitiv-dativ | singular | 'uns | 'unsului | 'unse | 'unsei |
| plural | 'unși | 'unșilor | 'unse | 'unselor | |