UNIVOCITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este univoc. V. ambiguitate, echivoc. [Cf. fr. univocité]. substantiv femininunivocitate
UNIVOCITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este univoc. (< fr. univocité) substantiv femininunivocitate
*univocitáte s. f., g.-d. art. univocitắții substantiv femininunivocitate
UNIVOCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este univoc. – Din fr. univocité. substantiv femininunivocitate
univocitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | univocitate | univocitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | univocități | univocității |
plural | — | — |