UNIVERSALIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a universaliza și rezultatul ei. [< universaliza]. substantiv femininuniversalizare
UNIVERSALIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspândi în întreaga lume, a face universal; a generaliza. [Cf. fr. universaliser]. verb tranzitivuniversaliza
UNIVERSALIZÁ vb. tr. 1. a face ceva să devină universal, a răspândi în întreaga lume. 2. (log.) a considera sub aspect universal, a generaliza. (< fr. universaliser) verb tranzitivuniversaliza
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză verb tranzitivuniversaliza
universalizà v. a face universal, a răspândi pretutindenea. verb tranzitivuniversalizà
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. verb tranzitivuniversaliza
*universalizéz v. tr. (d. universal; tr. -iser). Fac universal, răspîndesc în toată lumea. verb tranzitivuniversalizez
universalizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | universalizare | universalizarea |
plural | universalizări | universalizările | |
genitiv-dativ | singular | universalizări | universalizării |
plural | universalizări | universalizărilor |