UNIVERSALIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspândi în întreaga lume, a face universal; a generaliza. [Cf. fr. universaliser]. verb tranzitivuniversaliza
UNIVERSALIZÁ vb. tr. 1. a face ceva să devină universal, a răspândi în întreaga lume. 2. (log.) a considera sub aspect universal, a generaliza. (< fr. universaliser) verb tranzitivuniversaliza
universalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 universalizeáză verb tranzitivuniversaliza
universalizà v. a face universal, a răspândi pretutindenea. verb tranzitivuniversalizà
UNIVERSALIZÁ, universalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să fie universal, a răspândi pretutindeni; a generaliza. – Din fr. universaliser. verb tranzitivuniversaliza
*universalizéz v. tr. (d. universal; tr. -iser). Fac universal, răspîndesc în toată lumea. verb tranzitivuniversalizez
universaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)universaliza | universalizare | universalizat | universalizând | singular | plural | ||
universalizând | universalizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | universalizez | (să)universalizez | universalizam | universalizai | universalizasem | |
a II-a (tu) | universalizezi | (să)universalizezi | universalizai | universalizași | universalizaseși | ||
a III-a (el, ea) | universalizează | (să)universalizai | universaliza | universaliză | universalizase | ||
plural | I (noi) | universalizăm | (să)universalizăm | universalizam | universalizarăm | universalizaserăm | |
a II-a (voi) | universalizați | (să)universalizați | universalizați | universalizarăți | universalizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | universalizează | (să)universalizeze | universalizau | universalizară | universalizaseră |