universalitate definitie

UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas]. substantiv femininuniversalitate

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas) substantiv femininuniversalitate

universalitáte s. f., g.-d. art. universalitắții substantiv femininuniversalitate

*universalitáte f. (mlat. universálitas, -átis). Caracteru de a fi universal: universalitatea unuĭ principiu. Generalitate, totalitate: universalitatea ființelor, averiĭ. substantiv femininuniversalitate

universalitate f. 1. ceea ce coprinde diferite specii: universalitatea ființelor; 2. totalitate: universalitatea bunurilor; 3. caracterul celor universale: universalitatea unui principiu. substantiv femininuniversalitate

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis. substantiv femininuniversalitate