UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme]. substantiv neutruuniversalism
UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme) substantiv neutruuniversalism
universalísm (rar) s. n. substantiv neutruuniversalism
UNIVERSALÍSM s. n. (Rar) Universalitate. – Din fr. universalisme. substantiv neutruuniversalism
universalism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | universalism | universalismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | universalism | universalismului |
plural | — | — |