www.ReduPedia.ro
Definitie universalii - ce inseamna universalii - Dex Online

universalii definitie

UNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot și este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecăți) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis]. adjectiv universal

universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále adjectiv universal

UNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ◊ comun unei totalități cuprinzătoare de entități; general. 2. (log.; despre judecăți) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ◊ mondial. 3. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis) adjectiv universal

*universál, -ă adj. (mlat. universalis). General, care cuprinde tot: remediŭ universal, admirațiune universală. Care știe de toate, care cuprinde toate, enciclopedic: Goethe era un spirit universal. Adv. În mod universal, de toțĭ: savant universal recunoscut. adjectiv universal

universal a. 1. care se întinde la tot și pretutindenea: legile universale ale naturei; 2. care îmbrățișează, coprinde tot: Goethe era un spirit universal; 3. care e fapta tuturor, ce provine dela toți: admirațiune universală. ║ n. 1. ceea ce este comun la indivizii din acelaș gen sau din aceeaș specie; 2. pl. se zicea, în filozofia scolastică, de unele idei generale, considerate ca atribute comune tuturor ființelor: genul, specia, diferența, propriul și accidentalul. adjectiv universal

UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică intre universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. adjectiv universal

UNIVERSÁLII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noțiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia]. substantiv feminin universalii

UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noțiunilor generale. (< lat. universalia) substantiv feminin universalii

universálii (-lii) s. f. pl., art. universáliile (-li-i-) substantiv feminin universalii

UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică, ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia. substantiv feminin universalii

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului universalii

universalii   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular universalii universaliile
plural
genitiv-dativ singular universalii universaliilor
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z